Povestea ospătarului care vorbeşte şapte limbi şi a trăit o viaţă ca în filme

Eugen Neagu este un ospătar cu totul şi cu totul special. În afară de faptul că vorbeşte şapte limbi, timişoreanul are şi un suflet foarte mare.

Născut din tată român şi o mamă jumătate unguroaică, jumătate nemţoaică, Eugen Neagu a învăţat încă de mic germana, maghiara şi româna. La 23 de ani nu a mai suportat regimul comunist şi a fugit în Germania. „Era în 21 februarie 1980. Ştiam că este un marfar care merge de la Jimbolia la Chichinda. Am reuşit să trec graniţa urcându-mă din mers în acel marfar”, şi-a amintit ospătarul.

În martie 1980 Eugen era deja stabilit la o mătuşă a sa din Germania, iar în septembrie, acelaşi an, a început Şcoala Hotelieră Internaţională la Munchen, în Hotel Rezidence, unde a stat până în vara lui 1983. „Imediat am fost repartizat la la See Hous, un complex internaţional de pregătire hotelieră, condus de doctor Kaub&Kuffler, care este în prezent preşedintele Asociaţiei Gastronomilor din Germania”, povestşte Eugen.

Ospătar în Insulele Canare

În anul 1986, Eugen Neagu a fost invitat să lucreze la restaurantul Porto Fino din Maspalomas, Gran Canaria. Aici a învăţat limbile spaniolă şi italiană, pe lângă franceză şi engleză pe care le ştia deja. După câţiva ani, Eugen s-a întors în Germania, iar cu banii adunaţi şi-a deschis propriul restaurant. O tragedie petrecută în familie i-a schimbat însă complet viaţa. A renunţat la tot ce avea în Germania şi a venit în România, pentru a-şi ajuta nepoatele rămase fără tată, iar acum lucrează ospătar la un restaurant din centrul Timişoarei.

Profesor pentru tinerii ospătari

"Eugenio" susţine că meseria pe care o practică est totul pentru el, iar toată experienţa pe care a cumulat-o de-a lungul anilor o foloseşte acum în instruirea colegilor mai tineri. "Îmi face o deosebită plăcere să-i ajut pe tineri. Toată experienţa pe care am acumulat-o o folosesc să-i sprijin pe cei ei. Mă bucur şi să văd că sunt interesaţi să înveţe", a mai spus ospătarul. Referitor la avantajul cunoaşterii limbilor străine, experienţele cu clienţii vorbesc de la sine. "Este un privilegiu, o mândrie să ştiu atâtea limbi. De foarte multe ori se întâmplă ca la mese alăturate să fie vorbitori de patru limbi diferite. Acei clienţi se minunează cum vorbesc la fiecare masă o altă limbă. Am fost aproape jignit când m-a întrebat cineva cum am rămas „numai ospătar”. Mă simt foarte bine ca şi ospătar, sunt la mine acasă, unde mă cunoaşte toată lumea. Îmi face mare plăcere meseria mea", a mai spus bărbatul.

Când vine vorba de calităţile unui ospătar profesionist, Eugen este categoric. "Ca şi ospătar trebuie să cunoşti perfect produsele, îmbinarea gusturilor, dar şi să propui vinurile care se potrivesc unui anumit meniu. Este foarte important să fii corect faţă de client şi să ai un pic de cunoştinţe de psihologie. Contează incredibil de mult să simtă clientul că poţi face ceva pentru el. Toţi vin la restaurant încărcaţi de problemele din timpul zilei şi vor să se relaxeze. Zâmbetul este cea mai scurtă cale de a arăta unei persoane că o priveşti cu deosebită plăcere", a spus Eugen Neagu. Acesta şi-a mai folosit experienţa şi în punerea pe picioare a unor restaurante de renume din judeţul Timiş. Idei şi poftă de lucru pentru un restaurant de succes are, dar nu găseşte investitorul care să vină cu banii.

Jobul saptamanii - Barman

Viata unui barman nu-i tocmai lapte si miere. In realitate este bere-bere. Barmanul are una din ocupatiile cele mai imbibate de alcool, dar si una din cele mai distractive, cu conditia sa fie un om de lume, glumet si prietenos. Si sa aiba decolteu. Sau tricou cu muschi.


Cum ajungi barman?

Varianta 1: fara bani, fara slujba, fara chef de ore de birou. Printr-un prieten al unui prieten, ajungi la carciuma. Nu ca sa iti ineci amarul, nu e o solutie buna, amarul stie sa inoate in alcool.

Varianta 2: faci cursuri. Am dubii serioase ca vreunul din barmanii din barurile bucurestene ar avea vreo scoala in sensul asta, pe langa scoala vietii, desigur, dar exista cursuri de calificare pentru barmani. Exemplu aici, la 300 lei. Te invata cum sa lucrezi cu o casa de marcat, ce pahare merg la ce bauturi, cum se face gestiunea stocului si inventarul. Nu-i mare filosofie, astea se prind si din mers, dar trebuie sa nu ai doua maini stangi.

Dezavantaje

Lucrezi neregulat, in ture, lucrezi weekenduri, nopti, zile, ajungi sa masori ziua dupa luna, nu dupa soare. Banii-s in general cam putini, noroc cu bacsisurile. Trebuie sa stai dupa mofturile ultimului client, nu trebuie sa bei in timpul serviciului (decat moderat ;-). Daca esti fata, trebuie sa te astepti la reactii admirative spre golanesti si la mai putina consideratie si autoritate decat daca ar fi un barbat in locul tau.
Barmanul perfect

Trecand peste considerentele sexiste de genul blonde, big tits sau sexy mofo cu ochi albastri, un barman ar trebui sa fie in primul rand amabil. Ideea e sa faci clientul sa bea fericit, nu ca sa termine mai repede sticla, sa ti-o sparga in cap.

Un barman perfect nu "trage la cantar" si nu indoaie bautura, sub nici o forma.

Barmanul perfect are grija sa aiba mereu bani schimbati si nu zice niciodata "n-am rest", fortand clientul sa lase bacsis. Un pas si mai departe de atat, trebuie sa stie sa lase si de la el. Daca ceva (tigarile de exemplu) costa cu virgula (20-30 de bani), iar clientul nu a jefuit biserica in ultima vreme, nu il forta sa schimbe o bancnota mare. "Lasa ca mi-i aduci mai incolo" e o replica utila in cazurile astea.

Barmanul are grija sa aiba mereu pahare curate (el sau debarasatorii trebuie sa le adune periodic si sa le spele - rujul e o chestie al naibii de rezistenta la apa) si potrivite pentru toate felurile de bautura. Nu e nimic mai jalnic decat sa mi se spuna "nu pot sa te servesc... n-am pahare" (ultima oara mi s-a servit in Big Mamou replica asta).

Barmanul nu este un robot care toarna bautura, ci este un fin cunoscator al psihologiei betivanului de cursa lunga. Trebuie sa stii sa te descurci cu pilangiul care adoarme pe masa, cu bautorul agresiv de dimineata, care nu pricepe ca s-a inchis crasma, cu oamenii excesiv de tristi sau cu scandalagii.

Barmanul e un serviciu nobil cu potential nelimitat de show. In loc sa stai imbufnat in spatele barului, plangandu-ti soarta, mai bine te distrezi. Pune muzica la cerere, daca esti si un pic de DJ, distreaza clientii, fa complimente fetelor, plaseaza strategic 2-3 bauturi din partea casei (nu saraceste nimeni din 3 beri sau 2 shoturi), urca-te pe bar, fa show.

Apropo de asta, ar fi de apreciat daca barmanul ar avea ca cerinta la angajare detinerea unei diplome de jongler. N-am vazut in Bucuresti nici un barman care sa ma faca sa nu vreau cat mai repede paharul ala cu cocktail, ci cat mai tarziu, ca sa ma distrez cu jongleriile de sticle, blendere, pahare, oua, lamai, gheata, iPoduri, tenisi si femeia de serviciu.

Renteaza sa fii barman?

Depinde de carciuma, dar in general da. Daca te apropii de portretul barmanului perfect, primesti bacsisuri din belsug, care intr-o luna reprezinta un castig frumusel peste salariul fix, care probabil nu e prea mare. In plus, de multe ori se foloseste practica procentului din vanzari.

Pe langa aspectul financiar, mai sunt si trivialele bei si agati. Sau esti agatat(a).

Offtopic: Apropo de baut, imi amintesc de o scena din Tortilla Flat in care unul din personaje, barman la un moment dat, nu arunca nimic din paharele clientilor, ci le strecura continutul printr-o palnie intr-o butelca strategic asezata sub tejghea. In fiecare seara grupul vesel de vagabonzi se ghiftuia cu un galon de carcalete din vin, bere si whiskey, pe care il inghiteau toti cu noduri, dar si cu placerea lucrului gratis.