Printre grijile si preocuparile cotidiene ale omului se numara si procurarea si pregatirea unor produse pentru a se asigura hrana organismului. Pe lânga activitatea socio-economica foarte importanta si alte activitati, (fie ele si de relaxare), omul manânca, se hraneste. Indiferent de starea fizica sau morala a oricarui om, alimentatia nu poate fi evitata.
Problema produselor care au fost si sunt consumate de fiecare individ de-a lungul vietii, a modului cum acestea sunt realizate, procurate, prelucrate, prezentate, servite si în ultima instanta consumate, au constituit din cele mai vechi timpuri un apanaj al societatii respective.
Atât în trecutul nu prea îndepartat cât si în viitor, activitatea de preparare a hranei, a mâncarurilor si servirea acestora în locuri publice îsi au rolul si importanta lor, neputând fi înlocuite sau contestate, oricare ar fi forma de organizare. În contextul transformarilor ce au loc, prepararea, prezentarea si servirea mâncarurilor si bauturilor dobândesc noi valente, determinate în principal, de doi factori decisivi: miscarea libera a oamenilor si cresterea cerintelor si preferintelor culinare, justificate de un trai civilizat, modern si de o activitate mai intensa.
Munca ospatarului completeaza straduinta bucatarului si pe cea a cofetarului sau patiserului "printr-o servire corespunzatoare oferita clientilor". De calitatea muncii lui depinde în mare masura bunul renume al restaurantului.
Ospatarul trebuie sa fie un bun cunoscator al tuturor preparatelor culinare, inclusiv de cofetarie-patiserie, al bauturilor de orice fel, sa aiba deprinderi temeinice de tehnica servirii, sa cunoasca regulile de protocol si sa-si însuseasca expresiile uzuale si în limbile de circulatie internationala. Îndemânarea ospatarului consta în rapiditate, spirit de observatie, atentie distributiva si atitudine corespunzatoare fata de consumatori.
Bucatarul, ospatarul, cofetarul, patiserul, barmanul si personalul de întretinere trebuie sa asigure si sa respecte normele si instructiunile privind igiena si Regulamentul de ordine interioara.
"Nu ne putem astepta la servicii de calitate din partea unui personal necalificat."..Citeste Mai departe.....
Se afișează postările cu eticheta ospatar. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta ospatar. Afișați toate postările
sâmbătă, 1 octombrie 2011
Povestea ospătarului care vorbeşte şapte limbi şi a trăit o viaţă ca în filme
Eugen Neagu este un ospătar cu totul şi cu totul special. În afară de faptul că vorbeşte şapte limbi, timişoreanul are şi un suflet foarte mare.
Născut din tată român şi o mamă jumătate unguroaică, jumătate nemţoaică, Eugen Neagu a învăţat încă de mic germana, maghiara şi româna. La 23 de ani nu a mai suportat regimul comunist şi a fugit în Germania. „Era în 21 februarie 1980. Ştiam că este un marfar care merge de la Jimbolia la Chichinda. Am reuşit să trec graniţa urcându-mă din mers în acel marfar”, şi-a amintit ospătarul.
În martie 1980 Eugen era deja stabilit la o mătuşă a sa din Germania, iar în septembrie, acelaşi an, a început Şcoala Hotelieră Internaţională la Munchen, în Hotel Rezidence, unde a stat până în vara lui 1983. „Imediat am fost repartizat la la See Hous, un complex internaţional de pregătire hotelieră, condus de doctor Kaub&Kuffler, care este în prezent preşedintele Asociaţiei Gastronomilor din Germania”, povestşte Eugen.
Ospătar în Insulele Canare
În anul 1986, Eugen Neagu a fost invitat să lucreze la restaurantul Porto Fino din Maspalomas, Gran Canaria. Aici a învăţat limbile spaniolă şi italiană, pe lângă franceză şi engleză pe care le ştia deja. După câţiva ani, Eugen s-a întors în Germania, iar cu banii adunaţi şi-a deschis propriul restaurant. O tragedie petrecută în familie i-a schimbat însă complet viaţa. A renunţat la tot ce avea în Germania şi a venit în România, pentru a-şi ajuta nepoatele rămase fără tată, iar acum lucrează ospătar la un restaurant din centrul Timişoarei.
Profesor pentru tinerii ospătari
"Eugenio" susţine că meseria pe care o practică est totul pentru el, iar toată experienţa pe care a cumulat-o de-a lungul anilor o foloseşte acum în instruirea colegilor mai tineri. "Îmi face o deosebită plăcere să-i ajut pe tineri. Toată experienţa pe care am acumulat-o o folosesc să-i sprijin pe cei ei. Mă bucur şi să văd că sunt interesaţi să înveţe", a mai spus ospătarul. Referitor la avantajul cunoaşterii limbilor străine, experienţele cu clienţii vorbesc de la sine. "Este un privilegiu, o mândrie să ştiu atâtea limbi. De foarte multe ori se întâmplă ca la mese alăturate să fie vorbitori de patru limbi diferite. Acei clienţi se minunează cum vorbesc la fiecare masă o altă limbă. Am fost aproape jignit când m-a întrebat cineva cum am rămas „numai ospătar”. Mă simt foarte bine ca şi ospătar, sunt la mine acasă, unde mă cunoaşte toată lumea. Îmi face mare plăcere meseria mea", a mai spus bărbatul.
Când vine vorba de calităţile unui ospătar profesionist, Eugen este categoric. "Ca şi ospătar trebuie să cunoşti perfect produsele, îmbinarea gusturilor, dar şi să propui vinurile care se potrivesc unui anumit meniu. Este foarte important să fii corect faţă de client şi să ai un pic de cunoştinţe de psihologie. Contează incredibil de mult să simtă clientul că poţi face ceva pentru el. Toţi vin la restaurant încărcaţi de problemele din timpul zilei şi vor să se relaxeze. Zâmbetul este cea mai scurtă cale de a arăta unei persoane că o priveşti cu deosebită plăcere", a spus Eugen Neagu. Acesta şi-a mai folosit experienţa şi în punerea pe picioare a unor restaurante de renume din judeţul Timiş. Idei şi poftă de lucru pentru un restaurant de succes are, dar nu găseşte investitorul care să vină cu banii.
Născut din tată român şi o mamă jumătate unguroaică, jumătate nemţoaică, Eugen Neagu a învăţat încă de mic germana, maghiara şi româna. La 23 de ani nu a mai suportat regimul comunist şi a fugit în Germania. „Era în 21 februarie 1980. Ştiam că este un marfar care merge de la Jimbolia la Chichinda. Am reuşit să trec graniţa urcându-mă din mers în acel marfar”, şi-a amintit ospătarul.
În martie 1980 Eugen era deja stabilit la o mătuşă a sa din Germania, iar în septembrie, acelaşi an, a început Şcoala Hotelieră Internaţională la Munchen, în Hotel Rezidence, unde a stat până în vara lui 1983. „Imediat am fost repartizat la la See Hous, un complex internaţional de pregătire hotelieră, condus de doctor Kaub&Kuffler, care este în prezent preşedintele Asociaţiei Gastronomilor din Germania”, povestşte Eugen.
Ospătar în Insulele Canare
În anul 1986, Eugen Neagu a fost invitat să lucreze la restaurantul Porto Fino din Maspalomas, Gran Canaria. Aici a învăţat limbile spaniolă şi italiană, pe lângă franceză şi engleză pe care le ştia deja. După câţiva ani, Eugen s-a întors în Germania, iar cu banii adunaţi şi-a deschis propriul restaurant. O tragedie petrecută în familie i-a schimbat însă complet viaţa. A renunţat la tot ce avea în Germania şi a venit în România, pentru a-şi ajuta nepoatele rămase fără tată, iar acum lucrează ospătar la un restaurant din centrul Timişoarei.
Profesor pentru tinerii ospătari
"Eugenio" susţine că meseria pe care o practică est totul pentru el, iar toată experienţa pe care a cumulat-o de-a lungul anilor o foloseşte acum în instruirea colegilor mai tineri. "Îmi face o deosebită plăcere să-i ajut pe tineri. Toată experienţa pe care am acumulat-o o folosesc să-i sprijin pe cei ei. Mă bucur şi să văd că sunt interesaţi să înveţe", a mai spus ospătarul. Referitor la avantajul cunoaşterii limbilor străine, experienţele cu clienţii vorbesc de la sine. "Este un privilegiu, o mândrie să ştiu atâtea limbi. De foarte multe ori se întâmplă ca la mese alăturate să fie vorbitori de patru limbi diferite. Acei clienţi se minunează cum vorbesc la fiecare masă o altă limbă. Am fost aproape jignit când m-a întrebat cineva cum am rămas „numai ospătar”. Mă simt foarte bine ca şi ospătar, sunt la mine acasă, unde mă cunoaşte toată lumea. Îmi face mare plăcere meseria mea", a mai spus bărbatul.
Când vine vorba de calităţile unui ospătar profesionist, Eugen este categoric. "Ca şi ospătar trebuie să cunoşti perfect produsele, îmbinarea gusturilor, dar şi să propui vinurile care se potrivesc unui anumit meniu. Este foarte important să fii corect faţă de client şi să ai un pic de cunoştinţe de psihologie. Contează incredibil de mult să simtă clientul că poţi face ceva pentru el. Toţi vin la restaurant încărcaţi de problemele din timpul zilei şi vor să se relaxeze. Zâmbetul este cea mai scurtă cale de a arăta unei persoane că o priveşti cu deosebită plăcere", a spus Eugen Neagu. Acesta şi-a mai folosit experienţa şi în punerea pe picioare a unor restaurante de renume din judeţul Timiş. Idei şi poftă de lucru pentru un restaurant de succes are, dar nu găseşte investitorul care să vină cu banii.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)